Mituri în relații: sufletele gemene

elizabeth-tsung-192254-unsplashPrintre programele care sunt implementate la nivelul speciei umane poate cel care stârnește cele mai multe suspine și aprinde cele mai înflăcărate fantezii este cel al sufletelor gemene. Teoria cu pricina pretinde că fiecare o are o jumătate perfectă de sex opus. Una singură. Aceasta ar fi sufletul nostru geamăn, după care tânjim uneori fără să-l întâlnim în această viață. Jumătatea noastră perfectă, conform teoriei sufletelor gemene, ar fi creată pentru noi de la începutul timpurilor și rămâne aceeași până la finalul veacurilor.
Fără intenția de a frânge inimi sau de a tăia aripi, chiar sub acuzația de răceală, cruzime ori sadism, e timpul să ne trezim la realitate din această proiecție. Iubirea neîmplinită se întemeiază adesea pe această perspectivă a cuplului condamnat la nefericire din cauze externe: de obicei, îndrăgostiții se întâlnesc în momente nepotrivite, când cel puțin unul este indisponibil, sau părinții ori societatea se opun. Iubirea imposibilă și nefericirea în dragoste se pare că sun o modă romantică (și aici vorbim chiar de curentul literar și artistic romantic) mereu la modă. La baza acestui curent ar sta un pasaj din Platon (în Banchetul), care povestește că, la început, oamenii erau ca niște sfere hermafrodite (adică și bărbat și femeie în același timp) ce deveniseră atât de puternice încât zeii au hotărât să le spargă în două pentru a nu se mai simți amenințați. De atunci, fiecare își caută jumătatea pentru a forma din nou sfera perfectă.
E adevărat că sfera există, dar oamenii nu știu să o caute! Cu toții aspirăm spre ieșirea din dualitate și spre întoarcrea în UNU, în Spirit, care nu este nici bărbat, nici femeie, ci doar este. Jumătatea perfectă există! De întâlnit o întâlnim mereu: dacă ești într-o relație, partenerul tău este jumătatea perfectă, dacă ai ieșit dintr-o relație, fostul partener era jumătatea perfectă, iar viitorul partener va fi și el jumătatea perfectă. Perfectă pentru nivelul tău de evoluție din acel moment.

 

Universul este infailibil. Atragem întotdeauna partenerul de care avem nevoie în funcție de misiunile noastre în această viață și de nivelul nostru de evoluție. Toți partenerii pe care-i avem sau pe care i-am avut sunt sau au fost sufletele noastre pereche. Sufletele pereche sunt cele care se atrag pentru a experimenta împreună pe o perioadă determinată de timp, mai scurtă sau mai lungă. Sufletele pereche, când se întâlnesc, se leagă între le printr-un contract care se încheie atunci când fiecare și-a îndeplinit rolul lângă celălalt. Sinonimul pentru ‘suflet pereche’ este ‘partener’.  Când, într-un cuplu, unul dintre parteneri:
• nu mai are ce să învețe
• și nici nu mai are șanse să crească lângă celălalt,
contractul devine nul, chiar dacă este pecetluit la starea civilă sau la biserică. Un cuplu în care nu mai există evoluție este un cuplu mort. Dacă doi oameni stau unu lângă altul și nu creează permament împreună se afundă în conflict, suferință și boală. Iar asta se întâmplă frecvent în cuplurile care rămân împreună până la văduvie doar pentru că s-au legat prin jurăminte.
Jurămintele se pot desface! Karma este inconștientul care ne ține prizonier, ceea ce ni se întâmplă fără să ne dăm seama și fără să putem controla. O relație karmică este o relație ce continuă pe baza fricilor de supraviețuire, de singurătate sau de judecată din partea celorlalți, din orgoliu sau milă. În relația karmică cel puțin unul dintre parteneri merge mai departe motivând: ‘N-am ce să fac!’. Relația karmică, deci relația în care ne scăldăm în umbra inconștientului, se încheie atunci când conștientizăm că doar repetăm ce au trăit și alții, facem ce ne-au spus alții, suntem într-un tipar din care n-am putut ieși. Când ne-am dat seama de tiparul în care trăim, ne-am ridicat deasupra lui și ne-am eliberat. Suntem liberi să luăm decizia de a nu mai suferi, de a ne integra fricile, de a ne recupera puterea personală, de a acționa, de a face alegeri și de a le implementa.

Karma a devenit un concept și el la modă, mai precis încă o scuză pentru a nu lua decizii. ‘Ce să fac, am karmă cu el, nu pot pleca, stau și mă chinui cu el!’ La fel ca scuza celor ce nu divorțează din cauza copiilor, care sunt tot o scuză pentru lipsa de asumare a părinților ce nu-și dau seama că pun toată povara nefericirii lor pe umerii celor mici. Karma reprezintă etapa de viață în care trăim fără să trăim, doar repetăm ce au trăit și alții înainte și recreăm tiparul de suferință. Scopul relațiilor karmice este trezirea, care presupune conștientizare, deci decizii conștiente, fără să mai ai pe cine da vina și fără să te plângi, asumându-ți pe deplin responsabilitatea față de propria viață și față de propriile alegeri, indiferent de judecata partenerului, părinților, familiei, societății.
Persoanele care nu sunt treze, adică vreo 95-99% dintre oameni, vor inconștient să te tragă în matrix, în inconștientul lor colectiv. Cei ce dorm trăind viața înaintașilor fără să înțeleagă nimic vor ca și tu să trăiești aceeași viață ca și ei, cu drame, suferințe și nefericire. Pe nefericit fericirea ta îl arde. Dar el nu e de condamnat, pentru că încă nu e timpul ca el să se trezească. Dar dacă tu te-ai trezit și trăiești făcând alegeri conștiente, acceptând că viața ta este o experiență și o călătorie unică, ai datoria de a fi un exemplu pentru el, care poate într-o zi își va găsi în modelul tău curajul de a se ridica.
Sufletul pereche nu este așadar unul singur, ci este partenerul cu care împărtășim o parte din noi într-o relație. Cu cât compatibilitatea este mai mare, cu atât ni se pare că ne-am întâlnit Alesul sau Aleasa. The One. Care, de fapt, NU EXISTĂ! În plan fizic suntem individualități, nu ne lipsește nimic, totul este în noi, deci nu e nevoie să ne întregească altcineva! De asemenea, spiritul este tot o unitate, întreagă prin ea însăși.
Același Spirit se divide însă în mai multe suflete și mai multe corpuri. De aceea, s-a descoperit că se pot face regresii în două vieți petrecute în același interval de timp în locuri diferite de pe planetă. Cum e posibil? Tocmai pentru că fiecare Spirit are mai multe fețe ale sufletului care se încarnează ca să experimenteze, unele în același timp, chiar dacă informația este imposibil de acceptat la nivelul minții noastre lineare și cronologice.
Ceea ce cunoaștem sub denumirea de ‘suflete gemene’ este cel mult un concept care cuprinde oamenii care sunt, de fapt, fragmente din același spirit, încarnate în același timp. Aceste suflete așa-zise gemene sunt, de fapt, membrii familiei noastre de suflete sau de Spirit. Tot ceea ce experimentează aceeași membri ai unei familii de suflete se centralizează ca într-o bază de date la nivelul aceluiași suflet, aflat în continuă evoluție. Practic, pe măsură ce noi trăim, experimentăm, luăm decizii, procesăm informații, câștigăm în înțelepciune, creștem în iubire, toată cunoașterea noastră ajunge la centru, deci la nivel de Spirit. Asta însemană că evoluția noastră de zi cu zi este influențată automat de către toți cei dintr-o familie de Spirit cu noi. Toate bucățile din același Spirit divizate în suflete încarnate în corpuri separate sunt conectate între ele printr-un câmp de energie și informație.
De multe ori, membrii familiei noastre de suflete sunt un părinte, un copil, un frate, un prieten, un coleg. Sufletele gemene nu fac așadar referire la iluzia unicului partener perfect care, am stabilit, nu există. Sufletele ce comunică telepatic și au o compatibilitate mentală, emoțională și fizică prin care se oglindesc nu sunt neapărat potențiali parteneri de cuplu, nu sunt întotdeauna de sex opus și nu sunt uneori nici de vârste apropiate. Uneori suntem chiar rude de sânge cu ele. Ele sunt suflete încarnate din același Spirit, care au aceeași frecvență de vibrație și misiuni personale comune.
Cum am putea trăi cu cineva care ne oglindește perfect?! Viața nu este redundantă niciodată, nu e loc pentru două săbii în aceeași teacă. Nu pot fi doi la fel pe același loc în planul fizic.
sharon-mccutcheon-519786-unsplash.jpg
Adesea confuzia apare prin generalizare. Doi oameni se îndrăgostesc, consumă câteva luni de dragoste nebună în care s-au simțit perfect compatibili fizic sau mental și rămân toată viața cu fixația că acela sau aceea era jumătatea sa. ‘Vai, am pierdut marea iubire!’ Altă iluzie în care oamenilor le place să creadă. Dacă acela sau aceea era partenerul cel mai potrivit pentru tine pe toată viața nu pleca și era imposibil să rămâi fără el/ea. Dumnezeu nu putea permite una ca asta. Aici vedem la lucru tot programele de iubire imposibilă și mitul sufletelor gemene, care este… un soft ce rulează în calculatorul umanității programate să funcționeze în tipare până se trezește și se ridică deasupra lor.
Cum tot ce este jos este și sus, vorba lui Hermes Trismegistul, noi ne naștem ca să ascensionăm, să urcăm de unde am coborât și să redevenim unul, ieșind din dualiatea planului fizic.
Cei ce par făcuți unul pentru altul, care lasă impresia că sunt unul singur, cuplurile idilice de parteneri care se regăsesc și se completează ca prin magie sunt:
• fie formate din parteneri care nu au lecții în relații în această viață, ci au altă misiune personală împreună,
• fie cupluri care se regăsesc prin prisma unor expriențe comune într-un punct din care evoluează împreună.
Dar evoluția în aceste cupluri presupune întotdeauna efort, muncă, ascensiune spre iubire necondiționată, decizii și alegeri conștiente, nicidecum vreo predestinare.
Nici sufletul pereche și nici sufletul geamăn nu este ceea ce credeai sau ceea ce ți s-a spus că ar fi și nici cineva care te așteaptă undeva, acolo. Ca să recapitulăm, NU EXISTĂ în forma în care o proiectează iluziile noastre!
Sufletul pereche este nimeni altul decât partenerul, deci perechea pe care ți-ai ales-o, care te-a ales sau care ți-a fost aleasă, iar sufletul geamăn, botezat și ‘flacără geamănă’, este cineva cu energia ta care face parte din familia ta de Spirit. În rest, venim singuri pe lume, învățăm să luăm decizii și să trăim viața ca pe o afacere pe cont propriu. Relațiile ne oferă canalul și contextul prin care să manifestăm în exterior ceea ce există înăuntrul nostru, să devenim mai buni, să ne dăruim și să ne înălțăm prin iubire. Iar până nu facem asta cu noi înșine, până nu ne dăruim nouă și ne iubim pe noi (excludem aici egosmul și narcisismul) nu vine nimeni să ne salveze. Poate, cel mult, să ne facă să retrăim drama și să ne chinuie. Dar iubirea nu-și face loc acolo unde domnește frica, iar a fi cu cineva de frică să nu fii doar cu tine îi sperie mai devreme sau mai târziu pe cei ce intră în asemenea relații.
Acela pe care îl căutăm, sufletul pereche este întotdeauna în noi înșine! De acolo începe căutarea, din interior, nu din exterior! Divinul masculin și divinul feminin trebuie trezite în noi! Nu-ți umple nimeni vreun gol, celălalt nu-ți poate da niciodată ceea ce nu-ți dai singur. Nu vine nimic din afară, totul este în noi. Reconciliază în tine cele două jumătăți, yin și yang, astfel încât să nu ai nevoie de nimic și de nimeni! Devino tu ceea ce vrei să primești de la cel cu care vrei să-ți împarți viața!
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.