Floarea  de colt este o planta perena, cu o tulpina dreapta, ce poate ajunge pana la 50 – 80 cm, fara ramificatii. In pamant un rizom cilindric, acoperit cu resturi de frunze negre-brune, iar la suprafata pamantului formeaza o rozeta de frunze, din mijlocul carora se ridica o tulpina scurta de 5 – 20 cm, uneori de 30 cm, ce poarta o inflorescenta numita calatidiu, de forma unui disc, in care sunt grupate, in mod normal, florile. Floarea de colt (Leontopodium alpinum) creste pe stanci calcaroase in regiuni alpine si foarte rar in regiunile subalpine.

Mai este cunoscuta si sub numele de floarea reginei, albumeala, flocosele, albumita, flocosica. Ilforescenta este imbracata cu frunze paroase, unele mai mari, altele mai mici si care iau forma unei stelute.

Aceasta este formata din pana la 10 inflorescente cu numeroase si minuscule flori, incadrate de 5 – 15 bactee albe, dipuse radiar, ce dau intregului ansamblu infatisarea unei flori. Planta este acoperita cu peri catifelati, argintii, care ii confera o nota aparte; poate fi vazuta inflorita in lunile iulie-august.

La noi in tara, Floarea de colt poate fi intalnita in Muntii Maramuresului, Vrancei, Bucegi, Fagarasului, Capatanii, Tarcu, Retezat, Bihorului, Cozia, Ceahlau si Godeanu.

,,Steaua sus răsare, ca o taină mare!”

Aşa îşi încep colindul copiii veniţi cu „Steaua” să anunţe Naşterea Domnului. „În numărul de Crăciun al ziarului ,,Universul” din anul 1935, am descoperit o poveste fermecătoare, în care credinţa ţăranilor de la poalele Munţilor Bucegi a imaginat un epilog, pe cât de neaşteptat pe atât de frumos, stelei călăuzitoare a celor «trei Crai de la Răsărit»”, ne dezvăluie Nicolae Pepene sursa acestei poveşti.