Muntele Ceahlăul este considerat locul sacru pe care dacii îl considerau un templu energetic, o adevărată poarta spre lumea spirituală în care se învârteau fără încetare. Mai multe legende, cu privire la acest loc sfănt, circula prin viul grai. Se spune că odată, de mult, pe vârful Toaca a trăit un popor de uriaşi. Nişte oameni foarte înalţi şi puternici, care au adus cu ei un fel de bouri, pe care îi păşteau pe pajiştile din zona până se lăsa omătul.
Într-o iarnă o boală stranie a lovit poporul misterios. Au mai supravieţuit doar doi dintre ei, o fată şi un băiat. Ei au luat mai mulţi bouri cu ei şi au urcat în plaiurile muntelui.Acolo sus, cei tineri s-au gândit să ridice două turnuri mari pentru că oamenii de la răsărit să-i poată vedea. Au cărat pietre şi bucăţi din stânci, băiatul a ridicat un turn mai mare şi mai lat, iar faţa unul mai mic, după puterile ei. Oamenii din văi priveau cum cele două piscuri măreţe se ridică pe zi ce trece şi se minunau de isprava celor doi. Numai că în ziua în care îşi schimbă codrul faţa verde, ziua de Probajini (Data de 6 august este consemnată în calendarul creştin–ortodox ca Schimbarea la faţă, denumirea ei din popor fiind însă cea de Probejenia sau Probajini), numai ce trăsni în pereţii muntelui, nori de zloată şi de gheaţă s-au prăbuşit curmând orice viaţă pe tot cuprinsul muntelui.
Oamenii din vale când au văzut că nu se mai exista nicio mişcare pe munte au urcat pe munte. I-au căutat şi i-au găsit morţi sub bucățile de gheață. Le-au zidit mormânt de piatră, acolo unde-i aflară. În anul celălalt au venit iar oamenii, tot de Probajini, şi au adus o toacă pe care au înţepenit-o acolo sus, pe vârful cel mai înalt. Şi de atunci, în fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin văi şi lunci, bărbaţi, femei şi copii, fac o slujbă în sobor, cinstind mormântul acelor uriaşi. De atunci, vârfului mai înalt i se spune Toaca.
Acest vârf este cu adevărat misterios pentru că în fiecare an, la începutul lunii august, puţin după mistica data de 6 august, sub lumina puternică a răsăritului, Vârful Toaca şi Piatra Ciobanului formează o piramidă imensă. Acest fenomen este denumit Umbra Piramidei.
Măsurătorile efectuate de specialiști au demonstrat că laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al aceleiași piramide. Efectul de Umbra Piramidei este doar o iluzie optică, care se formează datorită celor două vârfuri muntoase, combinate cu norii de ceaţă, inclusiv particule de apă şi cu razele solare.
Mai mult decât atât, tot în aceeaşi perioadă a anului, deasupra vârfului Toaca se produce un alt fenomen incredibil şi inexplicabil. Un stâlp uriaş de lumină, care parcă iese fix din vârful muntelui, se îndreaptă spre infinitatea cerului. Acest fenomen inedit durează doar câteva minute. Unii cercetători ai respectivelor fenomene sunt de părere că acestea se datorează faptului că prin Ceahlău, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pământesc. (Efemeride.ro)