Simbolul florii vieţii este considerat a fi ceva sacru, în multe din culturile din întreaga lume, fie ele străvechi sau moderne. în acest simbol se regăsesc toate elementele constitutive ale universului – pe care noi le numim „solide platonice”. Simbolul poate fi folosit ca o metaforă care ilustrează legătura care există, în univers, între orice formă a vieţiii şi spirit.
Solidele platonice sunt importante pentru faptul că ele se regăsesc în construcţia rudimentară a vieţii organice, ca şi în muzică, limbaj, în conştiinţa însăşi. în atelierul privind Floarea Vieţii, vom arăta cum aceste elemente constitutive ale vieţii, cunoscute sub numele de solide platonice, ne servesc drept scheme imuabile, tipare, prin care pot fi exprimate fundamentele vieţii – aşa cum se manifestă ea pretutindeni. O dată înţeles acest lucru, importanţa Florii Vieţii va răzbate ca o expresie total integrată a lui „Dumnezeu” sau a „Tot ceea ce este”.
Floarea Vieţii este un tipar universal cu mai multe faţete. Când vom suprapune acest simbol peste un cerc sau sferă obişnuite, Floarea Vieţii va trasa o fereastră în unitatea infinitului, făcând ca ceea ce este îndeobşte cunoscut să se transforme într-o revelaţie extraordinarului.
Privind prin această fereastră a Florii Vieţii, vom fi provocaţi să ne unificăm minte, inimă şi spirit. Atunci când vom putea vedea, cu adevărat, orice formă a vieţii atât de îndeaproape, vom face ca divinul din vieţile noastre să fie mai puternic exprimat, putându-ne transforma lumea înconjurătoare printr-o viziune a unităţii universale.
Geometria sacră şi învăţăturile Florii Vieţii ne ajută să privim în interiorul nostru pentru a regăsi imensitatea din care şi noi suntem o parte. Mulţi oameni au fost condiţionaţi pentru a vedea şi a crede într-o perspectivă limitată a ceea ce este mic, mărunt. Dresorii de elefanţi din Orientul îndepărtat leagă o frânghie subţire de glezna oricărui pui de elefant, pentru ca apoi, de-a lungul întregii sale vieţi, să întărească această legătură. Astfel elefantul adult va fi pe deplin capabil să rupă frânghia, dar el a fost până într-atât de condiţionat cu ideea că nu va putea să o facă, încât el nu va înţelege niciodată că stă în puterea sa să se elibereze. şi noi suntem aidoma acelor elefanţi, neînvăţând decât despre credinţa noastră autoimpusă în limitare. Trăind astfel cu o perspectivă limitată a noastră înşine, arareori ne putem depăşi limitărilor şi, în consecinţă, ne legăm de obişnuinţele noastre. Cu puţin efort, învăţăturile Florii Vieţii şi ale geometriei sacre ne vor ajuta să zărim prin fereastra credinţelor noastre condiţionate şi să privim la vastitatea adevăratului nostru sine şi la potenţialul său nelimitat.