În terapie vin persoane care au probleme cu gestionarea timpului. Nu știu cum să-l folosească, cum să facă rost de timp, se plâng că nu au timp, și din cauza aceasta apar tot felul de decalări, restanțe în viața fizică: la servici, în familie, etc.

Cel mai bine ar fi să conștientizezi și să-ți iei un răgaz pentru tine, să te oprești din agitație, din ceea ce faci, să inspir/expiri și să-ți dai voie “să simți timpul”.
Se spune că timpul fuge, că timpul aleargă și nu-l mai aduci înapoi. Așa este – doar că prin anumite metode și în funcție de intenția ta: poți opri timpul în loc, poți comprima sau dilata timpul, etc. Astfel, totul este în funcție de intenția și puterea ta de a face asta, la un nivel mai intens, mai profund, sau mai ușor.
A fost o situație în care aveam de susținut un curs și mi-am dat seama că aveam multe pregătiri de făcut în 2 ore până veneau participanții: șters praful, aranjat scaunele, etc. La un moment dat eram cu aspiratorul în mână și am zis: “Îngerași, vă rog frumos ajutați-mă să termin într-o oră curățenia, să aranjez sala de curs. Faceți ce știți voi mai bine, dilatați timpul și multiplicați-mă pe mine astfel încât să termin într-o oră toată treaba”.

Pe de altă parte, trebuie să identifici dacă nu cumva ești certat(ă) cu Timpul, sau chiar supărat(ă) pe el. De obicei spunem: “Nu-mi ajunge timpul! Fir-ar să fie, timpul ăsta trece așa repede!” – Îl cerți, îl dojenești și te raportezi la el cu părere de rău/regret. Este important să-ți schimbi atitudinea față de Timp. El este o energie, o entitate ce are chiar și un patron: Chronos. Există îngeri ai timpului, de exemplu, și în momentul în care te superi, îl cerți că trece prea repede sau prea încet, etc. – îi cerți pe ei! Și atunci trebuie să te oprești din a face acest lucru și să-ți faci iertările față de ei. Să vorbești cu ei și să recunoști că într-adevăr ai nevoie de timp; nu este nicio rușine să recunoști acest lucru. Că îi ceri Divinității, lui Chronos, îngerașilor, este același lucru: “vă rog frumos să comprimați/dilatați timpul”.
Poate ai făcut o călătorie și nici nu știi când au trecut orele și ai ajuns la destinație – timpul s-a comprimat. De asemeneam cred că au fost momente când ai conștientizat la o întâlnire că ai vorbit foarte multe într-un timp foarte scurt – timpul s-a dilatat. În momentul în care ceri conștient lucrul acesta, e imposibil ca Universul să nu-ți răspundă.

Ce-ți recomand, este să îți faci iertările față de Timp! Să vezi dacă în alte vieți ai făcut lucruri împotriva Timpului, și chiar intrând în niște scenarii SF: verifică dacă ai vândut/omorât Timpul. Avem și o zicală pe care este indicat de altfel să nu o mai folosim: “îmi omor timpul”.
Timpul nu se pierde, este într-o continuă schimbare, evoluție. Este circular și este posibil să ți se repete anumite experiențe pe care le-ai ratat/decis să nu le experimentezi la momentul respectiv.
Stai relaxat, pentru că acum știi că poți face acest lucru. Mulțumește și fii recunoscător(oare) apoi pentru extra-timpul petrecut alături de cei dragi, pentru anotimpuri, pentru experiențele avute, etc. Pentru fiecare moment, pentru fiecre unitate de timp!
Nu mai fi supărat(ă) pe Timp. Fiind supărat(ă) pe el, ești de fapt supărat pe tine. Pentru că tu nu îți dai voie, tu nu te poți conecta cu el, etc.
Spor la lucru, și nu uita: cere timp – cere și ți se va da! S-a împlinit!
Vă mulțumesc – LaRa Laura Dinu

Draga domna Laura Dinu, va doresc sincer, multa sanatate, prosperitate si sa transmiteti, in permanenta, aceeasi atitudine pozitiva, catre noi, audienta dvs.
Am citit acest documentar, despre
„problema timpului”, pentru mine e ceva nou, dar deosebit de interesant, cum trebuie sa gandim, vorbim si facem in legatura cu timpul nostru, care de fapt este viata noastra.
Probabil Universul, prin documentarul dvs, imi raspunde la exprimarea mea zilnica:
„Eu sunt dintotdeauna, timpul meu liber!”
De un an si jumatate, Universul imi indeplineste toate dorintele mele.
Eu ii cer, si el imi da!
Am rezolvat amumite situatii, cerand ca vreau „acum”, adica in 15-20 minute.
Am plecat din casa, la usa m-am inchinat la Dumnezeu, am cerut cu voce sigura si ferma, si am multumit.
Si in 15-20 minute, mi-am gasit un servici, cu carte de munca, chiar
intr-un anume loc, langa casa.
Altadata am cerut in 15 -20 minute sa gasesc un apartament de vanzare, in cartierul meu.
Am iesit din casa, m-am inchinat la Dumnezeu, si am plecat pe strazi sa caut.
Am intalnit in maxim 10 minute, un batran care plimba un caine, am intrebat si mi-a zis sa merg la blocul din fata la apartamentul 50.
Am sunat, si imediat am stabilit o intalnire si pana seara, deja ne-am inteles cu vanzarea apartamentului, multumind lui Dumnezeu.
Sa fiti binecuvantata, pentru daruirea de informatii catre cine le doreste!
Va multumesc din suflet!