Iată şapte sugestii, care să vă ajute să transcendeţi ideile adânc înrădăcinate în legătură cu importanţa de sine. Toate acestea sunt menite să vă împiedice să vă identificaţi, în mod fals, cu ego-ul plin de sine. (Wayne W. Dyer)
1. Nu vă mai simţiţi ofensaţi.
1. Nu vă mai simţiţi ofensaţi.Comportamentul celorlalţi nu reprezintă un motiv să nu mai funcţionaţi cum trebuie. Ceea ce va ofensează nu face altceva decât să vă slăbească. Dacă vă aflaţi în căutarea ocaziilor în care sunteţi ofensaţi, le veţi găsi la fiecare pas. Este lucrarea ego-ului vostru, care încearcă să vă convingă că lumea nu ar trebui să fie aşa cum este. Puteţi însă deveni oameni care apreciază viaţa, potrivindu-vă astfel cu Spiritul universal al Creaţiei. Nu puteţi atinge puterea intenţiei, fiind ofensaţi. Bineînţeles că acţionaţi pentru eradicarea ororilor din lume, care îşi au originea în masiva identificare cu ego-ul, dar rămâneţi în pace. După cum ne aminteşte „Cursul in Miracole”: Pacea este Dumnezeu, voi care sunteţi parte din Dumnezeu nu aveţi cum să fiţi acasă, decât în pacea lui. Fiinţarea este a lui Dumnezeu, voi care sunteţi parte din Dumnezeu nu puteţi fi acasă, decât în pacea lui. Fiind ofensaţi, creaţi aceeaşi energie distructivă care v-a ofensat de la început şi asta conduce la atac, contra-atac şi război.
2. Renunţaţi la dorinţa de a câştiga.
Ego-ului îi place foarte mult să ne împartă în câştigători şi perdanţi. Urmărirea cu obstinaţie a victoriei reprezintă un mijloc foarte sigur de a evita contactul conştient cu intenţia. De ce? Pentru că, până la urma, este imposibil să câştigi de fiecare dată. La un moment dat, tot va fi cineva mai rapid, mai norocos, mai tânăr, mai puternic şi mai deştept – şi atunci vă veţi întoarce la a vă simţi nevrednici şi neînsemnaţi.
Voi nu sunteţi câştigurile sau victoriile voastre. E posibil să vă placă competiţia şi să vă distraţi într-o lume în care a câştiga înseamnă totul, dar nu trebuie să rămâneţi acolo, în gândurile voastre. Nu există perdanţi, într-o lume în care avem cu toţii aceeaşi sursă de energie. Tot ce puteţi spune, într-o anumită zi, este că v-aţi aflat la un anumit nivel, în comparaţie cu nivelele celorlalţi din ziua respectivă. Dar astăzi este o altă zi, cu alţi competitori şi cu noi circumstanţe de avut in vedere. Sunteţi tot aceeaşi prezenţă infinită, într-un corp care este cu încă o zi (sau cu zece ani) mai bătrân. Renunţaţi la nevoia de a câştiga, nemaifiind de acord cu ideea că opusul lui a câştiga, este a pierde. Asta este teama ego-ului. Dacă astăzi corpul vostru nu acţionează într-un mod câştigător, nu contează, atâta timp cât nu vă identificaţi complet cu ego-ul vostru. Fiţi observatorul, cel care urmăreşte şi se bucură de toate, fără să fie nevoie să câştige niciun premiu. Fiţi împăcaţi şi acordaţi asta cu energia intenţiei. Şi ironia este că, deşi nu veţi observa, vor apărea cu atât mai multe victorii de felul acesta în viaţa voastră, cu cât le urmăriţi mai puţin.
3. Renunţaţi la nevoia de a avea dreptate.
Ego-ul este sursa multor conflicte şi disensiuni, pentru că vă împinge în direcţia căutării greşelilor celorlalţi. Atunci când sunteţi ostili, vă deconectaţi de la puterea intenţiei. Spiritul creativ este blând, iubitor, receptiv şi lipsit de furie, resentimente sau amărăciune. Dacă renunţaţi la nevoia de a avea dreptate, în discuţiile voastre şi în relaţii, este ca şi cum i-aţi spune ego-ului: Nu sunt sclavul tău. Vreau să adopt blândeţea şi resping nevoia ta de a avea dreptate. De fapt, îi voi oferi acestei persoane o şansă de a se simţi mai bine, spunându-i că are dreptate şi mulţumindu-i pentru că m-a îndreptat în direcţia adevărului.
Însă nu toată lumea este pregătită să renunțe la vechile lupte și mentalități, la vechile credințe limitative. Nu toată lumea este pregătită să se deschidă la o iubire atât de pură, întrucât percepția umană asupra iubirii este diferită și implică așteptări, atașamente și nevoi. Umanul are o viziune distorsionată asupra a tot ceea ce este. Aceste frecvențe extrem de înalte scot la lumină aceste distorsiuni, însă sunt necesare conștiința și observarea deplină pentru a discerne ceea ce este pur de ceea ce nu este. Judecata apare atunci când funcționăm dintr-un loc al separării interioare.
Efectele cristalelor: protejează, absorb, filtrează, limitează, diminuează, blochează (energii şi influenţe negative precum: teama, stress, negativitate, energii negative, depresie, tensiune, furie, pericol, boală).
Ascensiunea se întâmplă chiar acum. Acesta este momentul despre care toate profețiile vorbesc . De la Calendarul Maya la profeția hopi în Cartea Apocalipsei. Toate spun același lucru. Vom trece printr-o perioadă de tranziție, care va fi o provocare. Pe de altă parte, este o nouă eră a luminii pe pământ. Sunteți implicați în această tranziție, dacă citiți aceste lucruri. Valuri de frecvență înaltă ale luminii au un impact asupra planetei. Aceste valuri de frecvențe vor continua să se intensifice în anii următori. Timpul de tranziție este probabil să dureze până în 2032, când se va întâmpla altceva. Sunteți aici pentru a fi parte a acestei schimbării. Nu vă eschivați de la această sarcină.
Trezirea nu este chiar atât de întâmplătoare, căci este un salt evolutiv. Trezirea este inevitabilă atunci când inima curiozității încă bate în interiorul corpului cetățeanului, angajatului sau agentului guvernamental. Iar atunci când cineva începe să se trezească din somnul vieții, un val strălucitor de intuiții, realizări și legături devine evident – aceasta este chintesența experienței sincronicității. Sincronicitatea este termenul folosit adesea pentru acele vremuri când vedem modele repetate și / sau simțim că evenimentele din viață au un înțeles profund – materialistul vine rapid să „explice”. De exemplu, dacă vă amintiți în mod spontan de un vechi prieten cu care nu ați mai ținut legătura de mulți ani și câteva momente mai târziu, el vă sună la telefon sau vă trimite un mesaj, acesta este adesea considerat un eveniment de sincronicitate. Dar sincronicitatea este mai puternică decât doar aceasta.
Pe măsură ce re-ieșim din ultimele luni de introspecție, consistență, descoperiri, revelații și redeschideri, în ultimele săptămâni a apărut clar că este valabil un Nou Răsărit, aproape în fața noastră, chiar acum.
De ce simțiți ca si când iubirea este uneori rară? Ca și când există doar o cantitate finită de ea în lume? Un flux limitat pe care părți din voi îl simt că trebuie să-l păziți și să-l protejați? Pentru a-l păstra și a-l salva și a-l pune deoparte?
Palestina în epoca Mijlocie a Bronzului (înainte de 1500 î. Hr.) era divizată în numeroase orașe-stat. Melchisedec era de neam canaanit, popor urmaș al lui Canaan, pe care Noe îl blestemase, neam idolatru cu care evreii aveau să porte multe războaie la revenirea lor din robia egipteană, dar este numit „preot al Dumnezeului celui Preaînalt” (Facerea 14, 18), cu toate că preoția Vechiului Testament avea să fie instituită prin Aaron, fratele lui Moise, după ieșirea din robie. Pe lângă slujirea sa ca preot, Melchisedec este numit rege al Salemului, probabil un nume prescurtat pentru Ierusalim, care era ocupat de canaaniți în acea vreme. Acest personaj, despre care nu există alte informații anterioare, iese în fața lui Avraam și îi aduce un omagiu, atunci când acesta obține o victorie uimitoare, cu doar 318 slujitori, împotriva a patru regi mesopotamieni. Făcând aceasta, regele recunoaște că victoria lui Avraam putea fi atribuită doar Dumnezeului celui Preaînalt.